Impunerea taxelor pe veniturile obținute în Italia inițiată de ANAF
Postat la
O cetățeancă română din județul Gorj, care a muncit ca îngrijitoare de vârstnici în Italia, sunt cunoscuți ca badante, a fost sentințată să plătească Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) suma de 44.300 de euro ca impozit pentru venituri nedocumentate.
Avocatul Gheorghe Piperea a adus cazul în atenția publicului.
În plus, avocatul își exprimă suspiciuni privind metodologia utilizată de ANAF pentru a obține informații financiare ale damei, precum și aplicarea corectă a legilor fiscale.
ANAF a verificat veniturile românilor care lucrează în străinătate
Dama a fost identificată cu inițialele B. L. și a activat în Italia ca badantă pentru mai mulți ani.
După un control fiscal detaliat efectuat de ANAF, femeia a fost somată să achite taxe de 125.156 lei pentru anul fiscal 2018 și 96.680 lei pentru anul 2019.
Consecutiv, suma totală ce trebuie achitată către statul român depășește 44.300 de euro. Acești bani sunt considerați impozite pe venituri nedeclarate de către autorități, conform sursei pandurul.ro.
Se pare că banii au fost transferați în țară în formă lichidă și apoi depuși în cont la o bancă.
În timpul inspecției desfășurate de ANAF, femeia a prezentat două contracte de împrumut cu fiul său și a menționat trei tranzacții de vânzare a unor bunuri din Italia. Cu toate acestea, autoritățile fiscale au concluzionat că aceste operațiuni fiind realizate cu numerar, nu printr-un transfer bancar. Ulterior, banii câștigați au fost depuși de româncă într-o bancă din România.
Legislația europeană din anul 2005 prevede că sumele mai mari de 10.000 de euro care sunt aduse pe teritoriul unei națiuni membre UE trebuie declarate la autorități.
Gheorghe Pipera ridică semne de întrebare cu privire la accesul la datele financiare de către ANAF
O chestiune interesantă a fost adusă în discuție de avocatul Gheorghe Piperea, care se întreabă cum a obținut ANAF detaliile tranzacțiilor realizate de femeia în cauză.
Distingitul avocat din capitală sugerează că acestea ar putea fi obținute din surse interne ale ANAF, prin acorduri de cooperare și schimburi de date cu entități externe, sau urmare a cererilor de informații direct de la acele entități.
Pe lângă aceasta, Piperea subliniază necesitatea protejării datelor personale, punându-se întrebarea dacă în această situație s-a respectat acest principiu crucial.
