Explicația din spatele reglementării care impune îngroparea defuncților la doi metri adâncime – normă nebănuită de mulți
Data publicării: 17 februarie 2024
Ritualurile de îngropare pot varia în funcție de localitate, însă există o convenție comună în Europa conform căreia sicriul unui decedat trebuie să fie plasat la doi metri sub sol.
Această practică are rădăcini istorice datând din anul 1655 când epidemia de ciumă a lovit Anglia. În acele vremuri, teama de extindere a bolii era foarte mare, ceea ce a făcut ca primarul Londrei să impună printr-un ordin special ca decedații să fie îngropați la o astfel de adâncime, pentru a împiedica contaminarea. Deși la vremea aceea insectele erau principalul vector al bolii, nu cadavrele, norma stabilită atunci este respectată și acum.
În SUA, adâncimea de îngropare poate varia de la un stat la altul, uneori fiind de doar 21 de centimetri, pe când în alte locuri se merge până la patru metri. Ultimul caz este specific pentru locurile unde se dorește economisirea spațiului de îngropăciune, permițând astfel mai multor membri ai aceleiași familii să fie îngropați în același loc.
Chiar și astăzi, doi metri rămâne măsura standard de îngropăciune. Însă în anumite regiuni, o adâncime mai mare poate provoca probleme, mai ales în zone cu ape freatice ridicate, cum ar fi în New Orleans, unde sicriele pot fi ridicate la suprafață de fluxul apei.
În Regatul Unit, se preferă menținerea practicii vechi de secole, dar din motive diferite de cele inițiale. Autoritățile de acolo advin că îngroparea la o adâncime sigură previn riscul ca sicriile să fie săpate de animale.
